In acest tutorial, subiectul a fost plasat la 1,5 metri de fundal, iar camera foto la aproximativ 2 metri de subiect. Fotografierea a avut loc intr-o incapere de 6×4 metri (24 metri patrati), cu tavanul la 2,5 metri inaltime. Incadrarea a fost lasata mai larga decat ar fi trebuit, in scop didactic, pentru a se putea observa efectul umbrelor pe fundal.
Lumina disponibila
In multe situatii, lumina disponibila, ambientala nu este tocmai potrivita pentru a obtine un portret decent. Si nu este vorba numai de cantitatea luminii, ci si de calitate.
In exemplul de mai sus, lumina era asigurata de un bec cu incandescenta de 100W, plasat in tavan, si de alte 2 becuri, in aplice, pe peretii laterali. Problema cantitatii luminii a fost rezolvata prin cresterea ISO, parametrii de expunere fiind f/4 1/125sec. ISO 6400. Sub aspect calitativ, lumina este dezamagitoare. Umbrele sunt dure si inestetice pentru ca lumina cade de sus si intuneca ochii, dand senzatia de „urs Panda”. Este adevarat ca plasarea subiectului in alta zona a camerei ar putea imbunatatii fotografia, dar principalele dezavantaje vor fi: problema balansului de alb (datorita becurilor cu incandescenta), problema umbrelor dure, zgomot mare pe imagine.
Blitul montat direct pe camera
Folosirea blitului direct montat pe camera va produce o imagine ca cea de mai jos. 
Imaginea a fost obtinuta cu urmatorii parametrii: f/5.6 1/125sec. ISO 125, deci problema zgomotului de imagine a fost rezolvata prin folosirea unui ISO mic. Observam ca lumina este dura si plata, iar umbra din spatele subiectului este deranjanta. Aceea umbra se formeaza datorita orientarii aparatului in modul portrait, caz in care blitul de pe camera ajunge in stanga. Desi am obtinut un portret decent, lucrurile inca pot fi imbunatatite.
Blit montat pe bracket
Prin folosirea unui bracket blitul va ramane in pozitie verticala, deasupra, indiferent de orientarea camerei. Eu am folosit acest tip de bracket foto, dar orice alt bracket este la fel de folositor. 
Parametrii de expunere sunt aceiasi ca la poza anterioara. Observam ca umbra acum nu mai este in lateral, ci cade in spate si mai jos, nemaifiind atat de deranjanta. In acelasi timp, pentru ca blitul a fost plasat mai sus, incep sa apara niste umbre placute in partea de jos a fetei, si un pic sub nas, umbre care dau mai mult volum, aduc un pic de tridimensionalitate.
Bouncing in tavan
Orice fotograf este dator sa incerce si sa experimenteze pentru a obtine o fotografie mai buna. Bouncing-ul este intotdeauna o metoda care necesita ceva practica si experienta. Principiul este urmatorul: in loc ca lumina blitului sa cada direct pe subiect, ea este trimisa pe o suprafata reflectoare de mari dimensiuni si apoi va cadea pe subiect. Ca suprafata reflectoare se poate folosi tavanul, peretii, o blenda de mari dimensiuni. Efectul principal este ca lumina reflectata de perete sau de tavan va fi mai difuza, mai placuta. Exista si o limitare, culoarea peretilor va influenta culoarea luminii care pica pe subiect. Deci metoda bouncing-ului nu este utila in cazul peretilor, sau tavanelor colorate strident, decat daca intentionati efecte ciudate, deosebite, in general inestetice. 
Pentru ca prin bouncing lumina calatoreste mai mult (scaderea intensitatii este proportionala cu patratul distantei), iar o parte se absoarbe la nivelul peretelui, trebuie compensata expunerea prin marirea puterii blitului, sau cum am procedat eu, prin marirea ISO. Parameterii de expunere au fost f/5,6 1/125sec. ISO 400, blitul capabil de inclinare (tilt) a fost indreptat spre tavan intr-un unghi de aproximativ 75 grade. Observam, ca lumina este mai de calitate, mai difuza. Apar umbre moi, placute, sub nas si sub barbie. Efectul tridimensional este evident. Totusi, de multe ori bouncing-ul cu tavanul creeaza o umbra usor neplacuta in zona ochilor. Lipsesc luminitele din ochi, si ochii par terni, lipsiti de viata. Cu cat tavanul este mai sus, iar distanta dintre fotograf si subiect este mai mica, cu atat acest efect neplacut se va accentua.
Bouncing in tavan + carte de vizita
O metoda, care aduce un plus de lumina in ochii subiectului, este de a atasa o carte de vizita pe partea din spate a blitului. Astfel, o parte din lumina este trimisa pe tavan, iar o parte este trimisa in cartea de vizita si reflectata sub un unghi mai direct spre fata subiectului. Vezi schema alaturata. Rezultate similare se pot obtine si cu produse numite difuzoare de la LumiQuest sau Sto-fen, insa apar niste costuri suplimentare, cartea de vizita fiind intotdeauna la indemana.
In exemplul de mai jos am folosit bouncing cu tavanul, plus cartea de vizita atasata la blit.
Parametrii de expunere au fost aceiasi ca la fotografia precedenta, adica f/5,6 1/125sec. ISO 400, blitul la 75 de grade. Se observa ca s-a pastrat aspectul soft al luminii pe fata subiectului, dar ochii au primit un pic mai multa lumina, sunt mai bine definiti si au si luminite, care invioreaza ochii, le dau viata.
Bouncing in perete
Imaginea anterioara este un portret mai mult decat decent, dar bouncing inseamna experiment si vom continua studiind efectul bouncing-ului in peretele lateral dreapta, spre exemplu. Asta se realizeaza prin invartirea capului blitului spre dreapta, deci blitul trebuie sa fie capabil de swivel. Daca capul blitului nu poate fi invartit, atunci se impune ca blitul sa fie scos de pe camera, ca sa poate fi orientat catre perete. Ramane de rezolvat problema declansarii blitului off (comanda infrarosu sau radio). 
Parametrii de expunere sunt neschimbati – f/5,6 1/125sec. ISO 400. Blitul a fost orientat la aproximativ 80 de grade spre dreapta. Efectul este foarte placut, aproape artistic, iar in acelasi timp schema de iluminare se potriveste foarte bine unui barbat – iluminare split, adica lumina si umbra sunt in proportii aproape egale, impartind fata in doua. Umbrele sunt moi, lumina este soft, ochii primesc luminite daca blitul nu este orientat prea mult in sus. Totul capata volum, tridimensionalitate.
Bouncing in coltul camerei
Continuand sa experimentam cu bouncing-ul, am folosit coltul din stang spate a camerei ca loc de bouncing pentru lumina produsa de blit. Asta presupune ca blitul trebuie sa fie in stare sa se roteasca si sa se incline (tilt & swivel). In cazul in care blitul nu poate fi rotit si inclinat, trebuie scos de pe camera si comandad radio sau prin infrarosu. 
Parametrii de expunere au fost f/5,6 1/125sec. ISO 640, blitul a fost orientat spre spate stanga si in sus, spre coltul camerei. Datorita suprafetei imense de reflexie, se observa ca lumina este foarte soft, umbrele moi, schema de iluminare fiind loop, foarte potrivita pentru femei. Observati ca ochii au luminite.
In loc de concluzie
Se observa cu usurinta, din exemplele anterioare, ca bouncing-ul, ca tehnica, produce rezultate mai placute si mai naturale, decat iluminare directa cu blitul. Este o tehnica usor de folosit si care este limitata doar in cazul peretilor sau a tavenelor colorate. Cheia este dorinta si curiozitatea de a experimenta in obtinerea unor rezultate interesante. Nu se pune problema de gresit sau corect, ci mai degraba de variante pe care le puteti obtine, in acord cu propria dv. viziune. Folosirea bouncing-ului creeaza rezultate comparabile cu cele produse de echipamente mai sofisticate, de studio, cum ar fi softboxurile, vedeti exemplul de mai jos. 
Felicitari pentru articol. Simplu, eficient si concret, specific unui om care stie ce face si ce spune. Se vede ca depuneti pasiune in munca depusa – doar un on pasionat de ceea ce face se poate exprima atat de simplu, pe intelesul tuturor – valabil pentru orice domeniu. Numai bine. Chiar mi-au fost de folos aceste exemple.
Foarte bun articolul. Scurt și la obiect, cu exemple concrete, valori clare de setări, imagini exemplificatoare. Așa ar trebui sa fie orice tutorial cu adevărat folositor. Felicitări!
Acest post a reusit sa ma ajute extraordinar de mult. Multumesc frumos pentru efortul depus la crearea lui.