Chiar si in studio copiii sunt foarte spontani si intotdeauna incerc sa-i fac sa se strambe si sa faca din asta o joaca prin care nu numai ca se pot exprima, dar este si un bun exercitiu de mimica si de eliberare a stresului. Bineinteles ca asta se intampla numai dupa ce am atins obiectivele sedintei foto, adica un numar de fotografii frumoase, de care parintii sa fie mandri.
In cazul de mai jos a trebuit sa lucrez cu doi frati, foarte diferiti atat fizic, cat si ca temperament si comportament. Cei doi copii au intrat repede in jocul de-a fotografia si iata ce a iesit.
Fratele cel mic este o minune de copil blond cu ochi verzi, cu o privire senina si un zambet care apare la comanda de cate ori era nevoie sa declansez.
Fratele mai mare este la varsta la care incepe sa devina smecher, dar inca si-a pastrat candoarea. Este foarte expresiv si comunicativ, aproape expansiv.
Cel mic a avut o paleta nu foarte larga de strambaturi, asa ca am preferat sa va arat pozele fratelui mai mare, care s-a strambat in multe feluri:
In general, parintii nu sunt prea fericiti, in prima instanta, cand isi vad copiii strambandu-se, dar apoi cand vad ca ies multe poze hazoase, se bucura sa aiba moacele haioase si sa le pastreze ca amintire a unui joc din copilarie.