Claudiu Studio Foto

Despre panorama in fotografia de arhitectura

Panorama ca mijloc de evitare a unor limitari tehnice
Sunt situatii in care panorama facuta din mai multe cadre este mijlocul de a depasi unele limitari, cum ar fi:

  • distanta focala a obiectivului foto nu este suficient de scurta pentru a prinde intreaga cladire intr-un singur cadru
  • nu exista suficient spatiu pentru a mari distanta dintre subiect si fotograf, pentru a prinde intreaga cladire intr-o singura imagine
  • se urmareste un print de mari dimensiuni, pentru care rezolutia camerei digitale ar fi insuficienta

Iata un exemplu in care distanta focala minima de 24 mm nu era suficienta pentru a prinde in cadru intreaga cladire. Nu era posibil nici sa ma departez de biserica, pentru ca niste copaci ar fi obturat cladirea. Am hotarat sa trag cateva cadre impartind biserica in mai multe felii.

  • 001
  • 002
  • 003
  • 004
  • 005
  • 006
  • 007
  • 008

Toate cadrele au fost trase din mana, cu aceleasi setari de expunere, doar focusul fiind ajustat pentru fiecare cadru in parte. Folosind apoi un program gratuit numit AutoStitch am obtinut panorama dorita.

panorama din bucati a bisericii

Avantajul autostitch-ului este ca este gratuit, face automat totul si o face foarte bine, poate identifica elementele comune dintre cadre, poate citi din exif focala obiectivului pentru a face corectiile necesare si face foarte bine si blending-ul dintre cadre. Este obligatoriu ca fiecare cadru sa contina o zona comuna, de suprapunere, cu cadrul urmator, de cel putin 15-20%. Imaginea rezultata in exemplu anterior este echivalentul unei imagini luate de o camera de 60 Mpixeli si poate fi printata in conditii excelente la dimensiuni de 100x100cm.

    Conditiile necesare obtinerii unei panorame din bucati sunt:

  • folosirea unei distante focale fara distorsiuni optice (ideal ar fi folosirea focalei normale pentru formatul aparatului – ex: obiectiv de 50mm pentru camerele pe format de 35mm)
  • folosirea unei expuneri unice in toate cadrele (ex: f/8 1/250sec)
  • evitarea folosirii prea multor filtre, fapt care ar putea duce la vignetarea imaginilor (atentie la folosirea filtrelor de polarizare – creeaza gradiente pe cer)
  • tragerea cadrelor trebuie sa se faca intr-o succesiune rapida pentru a evita schimbarea conditiilor de lumina datorate aparitiei unor nori, sau pentru a evita miscarea norilor in imagini
  • in fiecare cadru trebuie sa existe o zona comuna de 15-20% cu urmatorul cadru
  • folosirea unui trepied este recomandata dar nu neaparat obligatorie

 

Panorama ca mijloc artistic de expresie
Panorama din mai multe cadre poate fi folosita si ca un mijloc artistic, util pentru a reda ceva asemanator perceptiei ochiului uman, care are un unghi de vizibilitate de 160-170 grade. Se pot reda spatii vaste, se pot include o multime de detalii.

panaroma zona Unirii ziua panaroma zona Unirii noaptea
    Problemele care apar la producerea unor panorame sunt:

  • deformarea perspectivei in cazul panoramelor foarte largi (170-180 grade)
  • compozitia slaba care apare din cauza dorintei de a arata cat mai mult, fara a tine cont de regulile de compozitie, fara a cauta o logica artistica a prezentarii panoramei
  • lungimea excesiva a unor zone care nu prezinta interes

Dar sa le luam pe rand.

Deformarea perspectivei apare datorita relatiilor unghiulare si de distanta a obiectivului cu subiectul. Daca se incearca fotografierea unei zone relativ largi 80-100 grade, dintr-o singura bucata cu un obiectiv cu focala foarte mica (15-17mm pentru formatul de 35 mm), vor aparea linii de fuga. In cazul unei panorame din bucati efectuata cu un obiectiv normal, aceste linii de fuga pot fi corectate prin software. Aceste corectii de perspectiva uneori duc la o imagine mai plata, mai lipsita de tridimensionalitate. In cazul unei fotografii a unei zone corespunzatoare unui unghi de vizibilitate de 170-180 grade cu un obiectiv fisheye (6-8mm) imaginea apare ca un cerc, datorita imposibilitatii de a proiecta o semisfera pe un dreptunghi. In cazul obtinerii aceleasi imaginii prin panoramare din bucati, deformarile sunt minore. Partea centrala a pozei va fi un „umflata”, iar marginile vor parea mai departate. Toate aceste se pot corecta in photoshop sau in alte programe, bineinteles daca se doreste acest lucru.

Slaba compozitie. Pentru a evita compozitiile slabe, foarte usor intalnite in panorame, trebuie ca fotograful sa incerce sa stabileasca ce anume este important in cadru si ce este mai putin important. Inainte de a porni la feliere fotograful trebuie sa faca un exercitiu de imaginatie si sa „vada” panorama. Trebuie sa decida unde va fi orizontul si care element va fi dominant in poza. De multe ori, panoramele tind sa devina plate, fara adancime. Includerea unor elemente in planul apropiat poate atenua aceasta senzatie.

La realizarea unor panorame de 180grade sunt uneori incluse zone care nu prezinta mare interes pentru privitor, doar de dragul vederii panoramice. Este de preferat sa se scurteze panorama prin excluderea acestor zone.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Continuand sa navigati pe acest site va dati consimtamantul pentru folosirea de cookie. informatii suplimentare

Acest site este setat sa foloseasca cookie pentru a va permite cea mai buna experienta de navigare. Daca continuati sa folositi acest site fara a schimba setarea de cookie, sau daca dati click pe butonul Accept, consimtiti la folosirea de cookie.

Inchide